De când mă știu, n-am planificat ieșirile. Ba dimpotrivă, am ajuns într-un an de 1 Mai la 3 dimineața la mare, căutând cazare, cu tot cu copil după noi. De fapt, n-am plecat niciodată fără Paul și nici nu o vom face până-și va dori el asta.
Într-un alt an, imediat după cele 3 zile de Crăciun, ne-am căutat cazare în Republica Moldova, așa că am petrecut atunci Revelionul peste Prut.
Ideea e că suntem genul de oameni care-și pun fundul în mașină și pleacă în excursii/vacanțe pentru a vizita, de obicei spontan și ajungem în locuri inimaginabil de frumoase . Anul acesta însă, am zis că e cazul să vedem și noi ce e cu Ultra All Inclusive ăsta, deși ne cunoaștem, de obicei când planificăm ceva nu iese nimic. Așa că joia ce urmează ar fi trebuit să plecăm în Bulgaria. Nu, nu mai plecăm nicăieri, nici dacă s-ar fi ridicat restricțiile nu am fi făcut-o. Nu-mi pare rău după bani pentru că erau jumătate proveniți dintr-un cadou de Crăciun, cealaltă primită cadou de soțul meu de ziua lui. Adică nu intrau în nici un buget, nu ne afectează pe alte planuri. Ba dimpotrivă, înțeleg că se și pot recupera, urmând să ne alegem o altă dată la care să vrem să mergem în concediu, după ridicarea interdicțiilor privind călătoriile.
Ce voiam să spun e că a cam fost primul și ultimul plan pe care ni l-am făcut. Pe principiul "dacă vrei să vezi cum face Dumnezeu mișto de tine, fă-ți planuri."
