marți, 22 ianuarie 2019

Youtuber la 9 ani?

Suntem în 2019. Clar, suntem idioți dacă mai așteptăm ca ai noștri copii să se comporte ca noi când aveam vârsta lor. Noi n-aveam ce au ei astăzi. Da, nici noi nu trebuie să fim dobitoci și să-i lăsăm în plata Domnului. Suntem responsabili încă de educația lor, de încrederea lor în sine, de viitorul lor (care, ce să vezi, nu stă în note de 10 pe linie; nici în prietenii create doar pe baza faptului că părinții sunt prieteni). Nu mă, încrederea în sine constă în a te așeza seara 5 minute lângă ei și a-i lăsa să-și descarce frustrările de peste zi, în a le explica tocmai că sunt diferiți de gloată îi face să fie niște omuleți capabili, înseamnă să-i asculți chiar dacă nu scot nici un sunet.
Bucură-te când copilul de 9 ani vine la tine și îți spune că vreea să își facă un canal pe Youtube, înseamnă că încă ești persoana în care are cea mai mare încredere. Fii acolo și susține-l, nu-l refuza, altfel te va desconsidera, mai ales când colegii și prietenii săi sunt la un pas de a-ți lua locul de BEST FRIEND. Uită-te împreună cu el la vloguri, pe rețelele de socializare, vezi ce interese are generația lui. Nu-l lăsa să pice în capcane, fii acolo pentru și cu el, dă-i intimitate, dar asigură-te că ți-ai făcut treaba bine și în momentul în care începe să se filmeze nu se dezbracă, folosește cuvinte care să-ți facă ție cinste, reperele pe care și le ia sunt cele pe care i le-ai indus prin principii.
Hai să facem din copiii noștri cei mai buni prieteni, dar să nu uităm să-i educăm. Dar nu înțelegeți greșit, să-l educi nu înseamnă să-l obligi să salute necunoscuți, nu înseamnă să-l pui să se comporte ca o maimuță ca să îți hrănească ție orgoliul că ce multe poezii știe, vai, dar ce rezultate strălucitre are.
Vreți să vă spun ceva?Am fost un copil cu rezultate bune la învățătură, dar fără  părinți care să mă iubească. Întotdeauna ai mei au știut mai bine ca mine orice, părerea mea nu a contat niciodată (Doamne, cât doare). Copilul meu vreau să aibă opinii și curaj să și le exprime, dar în același timp să fie empatic, atent să nu rănească suflețele mici sau mari.
Zilnic mă frământă o întrebare: Sunt un părinte capabil, sunt un părinte bun pentru copilul meu? Răspunsul e mereu același, să aștept să devină adult și până se însoară (atunci vreau ca soția și copiii săi să-i fie BEST FRIENDS), noi, părinții să-i fim prietenii buni. 
De fapt, unde voiam să ajung: în curând, Paul va avea canal de Youtube unde va posta ce va dori. Cel puțin, asta am înțeles că și-ar dori momentan. Așadar, dacă aveți ceva sfaturi despre programe de editat pentru începători, etc, etc, le așteptăm. Nu ne supărăm nici dacă primim păreri și sfaturi despre decizie, atât timp cât acestea sunt exprimate civilizat. 

marți, 8 ianuarie 2019

Nu știu

Azi intru direct în subiect. Așadar:

1. Nu știu să merg pe bicicletă
2. Nu știu să patinez/merg pe role
3. Nu știu să înot
4. Nu știu să dansez
5. Nu știu să accept complimente
6. Nu știu cum să iert pe oricine
7. Nu știu să mă machiez
8. Nu știu dacă am vreun talent sau vreo îndemânare
9. Nu știu să fac glume bune
10. Nu știu să mint
11. Nu știu în ce direcție merge viața mea
12. Nu știu să ma iubesc pe mine
13. Nu știu cum e să primești flori fără motiv (ciocolată, dulciuri, timp, da, însă nu flori)
14. Nu știu cum să mă împrietenesc cu oamenii, dimpotrivă, îi alung foarte ușor din viața mea. Ar trebui să-mi pun soțul să scrie o carte despre cum de mă suportă de aproape 12 ani. Cred că mă iubesște prea mult!!!
15. Nu știu cum să ignor răutățile oamenilor
16. Nu știu cum să respir fără să-mi văd copilul și iubitul zilnic
17. Nu știu să mă îmbrac frumos
18. Nu știu să visez
19. Nu mai știu să mă rog
20. Nu știu să îmi asum unele responsabilități
21. Nu știu să fiu un om cald
22. Nu știu să am răbdare
23. Nu știu să cred

Și cred că mai sunt o mulțime de lucruri pe care nu le știu. La unele mă doare că nu știu cum să le învăț. Pentru majoritatea am nevoie doar de curajul de a ieși din bulă, din zona mea de confort. De aia și scriu, pentru a mă descoperi. Cred că e una din cele mai eficiente terapii.


luni, 7 ianuarie 2019

Tiramisu

La mulți ani, Ionilor! Să fiți pozitivi!

Având în vedere că probabil n-are nimeni chef de stat și făcut torturi astăzi, vă dau o rețetă de tiramisu foarte rapidă. Ce încurcă puțin e statul la frigider pentru vreo 3 ore, dar să sperăm că ajungeți acasă de la serviciu pe la 16, ceea ce înseamnă că după cină puteți servi o feliuță din această prăjitura. Dacă nu, v-o recomand cu drag la cafeaua de dimineață.

Ingrediente:

4 ouă
400 g mascarpone (eu iau două cutii de la Lidl)
1pungă mare de pișcoturi (tot de la Lidl)
cafea fără zahăr, răcită
1 linguriță de frișcă (ceea la tub), dar nu e obligatorie
esențe (rom, vanilie, lămție etc)
cacao sau ciocolată rasă
Opțional, o linguriță de lichior, dacă aveți prin casă

Mod de preparare:

Se separă gălbenușurile de albușuri. 
Albușurile se bat spumă tare cu 1 praf de sare. 
Gălbenușurile se freacă împreună cu zahărul (până acesta sew topește), esențele, frișca și lichiorul. Apoi se încorporează peste albușuri, obligatoriu de jos în sus, pentru a se aera. 
Se pune brânza mascarpone și se amestecă până la omogenizare.
Se iau pișcoturile, se bagă în cafea, după cxare se montează pe un platou al cărui diametru nu știu să vi-l spun. Eu folosesc un platou pe care îmi cam 12 pișcoturi pe două rânduri. Așadar, punem un strat de pișcoturi, unul de cremă, stratul de deasupra să fie de cremă, pentru a se presăra peste cacao sau ciocolată rasă.
Dăm la frigider pentru 3 ore. Dacă stă peste noapte e și mai bun. 

Poftă bună!


vineri, 4 ianuarie 2019

La mulți ani, iubire!

Astăzi e o zi foarte frumoasă și importantă pentru noi. Tatăl copilului meu întinerește. Momentan sărbătorește prin muncă, însă după ce termină, ne vom bucura toți 3, ca de obicei. N-are importanță cum, n-are importanță unde, ce știu sigur că își dorește e să fim împreună.

Iubirea noastră, copiii tăi, adică eu și Paul, te iubim, dar tu știi asta. De altfel, știi și că vrem să rămâi mereu la fel de optimist și plin de viață, cum ești mereu. Ne-am dori însă și să te mai gândești la tine uneori. Să te mai pui și pe tine pe primul loc.

La mulți ani, iubire!

miercuri, 2 ianuarie 2019

Jocuri - ne distrăm în familie

Desigur, mă așez cu laptopul în brațe, cu multe idei în minte și când deschid pagina albă de pe blog uit și cum mă numesc.

Așa, voiam să vorbim puțin despre ce facem în casă când avem mult timp liber (cum tocmai am avut în această perioadă) și trebuie să rupem copilul din fața ecranelor. Noi ne jucăm, așa că azi vă dau niște idei.

1. BoomBoom Ballon - l-a primit anul acesta Paul de Crăciun de la unchii săi și a devenit una din jucăriile cele mai apreciate. Ne-am distrat toți trei înfingând acele bețe în baloane, rugându-ne să nu se spargă la noi. Nu știu de unde l-au cumpărat cumnații mei, eu l-am găsit aici.

2, Monopoly - ei, aici trebuie să stați foarte bine cu răbdarea, căci se întinde uneori un joc de Monopoly și câte 2-3 ore. Plus că s-ar putea să iei jocul prea în serios și să crezi că tu chiar te apuci de imobiliare. 🤣 

3. Scrabble - noi nu avem varianta originală a jocului, ci una mai ieftină, cumpărată din Noriel acum vreo 3-4 ani. Crossword se numește. Recunosc, acesta e unul din jocurile mele preferate deoarece verificăm vocabularul pe care-l deținem. 

4. Fazan - jocul copilăriei noastre. Eventual ne punem de un ceai ori o ciocolată caldă cu bezele, în rest, imaginație și, din nou, verificăm cât de elevat ori ba știm a vorbi.

5. Salvează pinguinul - l-a adus Moș Crăciun anul trecut, după multe căutări. Să zicem că ar fi cam pe același principiu cu Boom Boom Ballon, să te ferești să cadă pinguinul când dai tu cu ciocănelul. Foarte fain, la fel, ne-am distrat sub brad cu el. Acesta este jocul.

Cam acestea ar fi jocurile cu care simțim și noi, cei doi așa-ziși adulți, că avem aceiași vârstă cu a copilului nostru.

Nu uitați, fiți copii și învățați de la piticii voștri să aveți  suflete curate. Noapte bună!

marți, 1 ianuarie 2019

Welcome 2019!

2019, ești cu noi de câteva ore bune! Sper că ai venit cu sănătate pentru toți și cu ceva mai multă răbdare în traistă pentru mine. În fine, mai sunt 364 de zile și câteva ore din acest an, așa că să lucrăm cu spor la obiectivele scrise ieri. 

Așa, iar am vârât o introducere care n-are legătură cu ce vreau eu să povestec, și anume, trecerea și petrecerea dintre ani. Ceea ce înseamnă că azi voi fi <<recenzor>>. 🤣🤣🤣 Subiect - Crepes d'Art.

Să disecăm deci. 
1. Mâncarea - băi frate, a fost bună rău. Meniurile au fost foarte bine gândite, nu au umplut farfuriile cu porcării. Am putut discuta cu personalul pentru cel al copilului, căci fecior-miu e mofturos. Pe lângă aperitiv, gustarea de pește (aș mai vrea o porție acum) și friptură, am avut la dispoziție nelimitat prăjituri de casă și fructe. Cine mă cunoaște, știe bine, ador dulciurile. Pe acestea le-am devorat. Cred că nici la mama acasă nu am mâncat o ciocolată de casă atât de gustoasă.

2. Băutura - ce și cât voiai. Vin roșu (am băut și eu o jumătate de pahar) - bun, vin alb - acesta nu l-am gustat, soțul a băut însă roșu. De asemenea, apă plată și minerală, la discreție. Cocktailuri alcoolice și non-alcoolice, asemenea. Trebuia doar să le ceri. Nu au avut sucuri incluse în meniu, însă pe noi nu ne-a deranjat. Să zicem însă că ar fi mers pentru copii, dar Paul a băut cocktail fără alcool și a fost mai mult decât încântat. De șampania pentru trecerea dintre ani nici nu e nevoie să mai pomenesc, dar a fost... mmm.

3. Muzica - ei, aici am un picuț de comentat. Deși repertoriul a fost foarte bine ales, băieții de la instrumente "Jos Pălăria", frumușelul (căci da, era frumos șmecherașul) vocalist a mai gafat câte un pic. Nu mult, dar a mai luat-o pe lângă linia melodică. Cu toate acestea, s-a dansat mult și frumos.

4. Personalul - extrem de amabil, bine pregătit, mereu trecea cineva să schimbe carafa cu vin pentru ca acesta să nu fie cald, erau atenți la cerințele noastre. Un mare plus a fost din momentul în care am cerur meniu special pentru copil.

5. Restul - au avut o tombolă cu premii, n-au avut artificii proprii. Nici să-mi pocnească în cap parcă n-aș fi vrut, dar și să văd culoare pe cer ar fi fost frumos. Tombola mi-a plăcut, căci atunci când ne-au dat biletele cu numere, am făcut ceva glume cu Paul spunându-i să extragă bilețelul câștigător. Băiatul a fost super drăguț și l-a luat pe al nostru puști să facă extragerea. Așadar, minunția noastră a extras toate biletele câștigătoare. 10+++ pentru agilitate ospătarului. Noi n-am câștigat nici un premiu, însă m-am bucurat mult că l-au implicat pe Paul. 

6. Ne-am distrat? Noi da și, din ce am tras cu ochiul și urechea, 99% din cei de acolo s-au simțit bine. S-a dansat, s-a cântat, s-a băut cu măsură. Concluzia mea e că oricum cei din generația a doua știu a se distra mult mai bine ca noi. Chiar mă uitam și mă gândeam că ar fi fost frumos să se fi organizat un concurs de dans. Ceva gen anii 90. Desigur, asta mi-ar fi plăcut mie, nu știu celorlalți.

Așadar, pentru noi Revelionul a fost frumos. Sper că și pentru voi.

P.S. Abia aștept să mă duc la o clătită cu brânză la cuptor și niște pancakes cu vanilie. Favoritele noastre de la localul mai sus menționat. 

luni, 31 decembrie 2018

2018 pleacă

Salut!

Ce vreau eu să zic habar nu am dacă are vreo legătură cu titlul deoarece habar n-am despre ce scriu. Doar aștern aici ce-mi ce-mi trece acum prin cap. Nu, nici un avion, știu gluma.

Mi-am notat planurile pentru 2019 pe hârtie, nu le mai împărtășesc cu nimeni. Sunt cam multe, dar hei, trebuie să aibă Cel de Sus ceva pregătit și pentru mine. C-o fi sau nu din lista mea, rămâne de văzut.

În altă ordine de idei, îmi tot notez despre ce să scriu aici. Și am câteva recomandări mișto de locuri unde să ieșiți. Dar or să vină de mâine, poimâine <<articolele>>. 🤣🤣🤣

Cam atât!

La mulți ani plini de sănătate! 2019 e la colț.