Oameni și oameni; de fapt, finalul zilei de ieri

"Când n-ai nimic bun de spus, mai bine taci."

Teoretic, foarte ușor, practic imposibil dacă ești eu. Mno bine, ieri m-am dus la Galleria cu treabă la BT. Spun că am avut treabă la BT doar ca să par importantă. În fine, parcarea relativ goală, o mașină parcată pe sensul de mers. Ei lasă, că nici eu nu-s perfectă, mai parchez pe câte un trotuar (dacă n-am unde), greșesc, sunt om. Un domn în vârstă încărca portbagajul, asta e, e bătrân, a parcat și el unde a putut, e drept că foarte aproape de intrarea în magazin. Și termină domnul de pus din coș în portbagaj, fix lângă locul pentru cărucioare, deci i-ar fi luat o secundă să-l ducă la locul lui. Dacă e în stare să șofeze, e în stare și să facă doi pași. Ce credeți, i-a făcut? Țin să precizez că n-am stat anume cu ochii pe dânsul, dar eram cu fi-miu în mașină și răspundeam la niște întrebări în timp ce trebuia să număr și să împart niște bani pe căprării. Ei, vezi tu, când a lăsat căruciorul pe sensul de mers, am coborât geamul și l-am întrebat ce fel de exemplu oferă dumnealui tinerei generații. Citez:

-Domnule, după ce că ați parcat mașina astfel încât încurcă, până la vârsta dumneavoastră n-ați învățat să-i respectați pe ceilalți? Și îi spun de cărucior.

-Ești o nesimțită, așa vorbești tu (mă rog, nu-i permisesem a mă tutui) cu bunicii tăi?

-Păi bunica mea (Dumnezeu să o odihnească, singura pe care am cunoscut-o) m-a învățat să nu stau cu capul în jos în fața nimănui, decât poate atunci când greșesc eu. Și dumneavoastră nu aveți nici 1% buna-creștere a bunicii. 

S-a urcat la volan mormăind cum că-s o nesimțită, că stau la pândă ca o hoață (dacă făceam asta îi pozam mașina și o postam pe porcăria aia de grup de FB, dar ce să vezi, pe mine m-a mâncat să iau atitudine) și cum îmi permit eu, o nimeni, să-l dojenesc. Adică noi tinerii trebuie să îi respectăm pe cei în vârstă doar că sunt mai în vârstă. Ei, mă scuzați, puteți fi sau nu de acord cu mine, te respect dacă mă respecți și chiar consider că i-am oferit un exemplu bun lui Paul. L-am întrebat după ce mi-am terminat treaba la BT cum i s-a părut că am reacționat. N-a spus nici un cuvânt jignitor la adresa "bunicului", a sesizat că domnul nu a vorbit cuviincios cu mine și că e iresponsabil. 

După ce am plecat de la Galleria, a trebuit să ajung la Centrul de permanență de lângă Piața Bistrița. Paul tot cu mine în mașină. Intru pe gangul dintre Centrul de permanență și piață să parchez, dar un domn, tot mai în vârstă, mergea cam pe mijlocul drumului așa, traversa oarecum. Am oprit mașina și l-am lăsat să treacă, că nu era să mă urc pe dumnealui. Adică n-am făcut vreun gest dintr-ăsta care merită aplauze sau de dat la ziar. Domnul în schimb, ăsta da domn, mi-a făcut semn de reverență, de mulțumire, a gesticulat ceva cum că-mi sărută mâna de am rămas ca proasta, am reușit să îngaim din cap un semn de apreciere către dumnealui totuși. Din păcate, eram pe grabă că îmi consumasem timp cu domnul de la Galleria, iar la 17 aveam programarea la psihiatru, că asta făceam în Precista. Și acum îmi pare rău că nu i-am mulțumit pentru exemplul pozitiv pe care i l-a acordat copilului meu. Sper ca Universul să-i întoarcă înmiit buna-dispoziție pe care mi-a transmis-o.

După care m-am văzut cu niște doamne minunate, în a căror vocabular nu există proastă-dispoziție, unde mai pui că-s culte. Îmi doresc de a ajunge măcar la sfert din inteligența dumnealor.